Roger Federer: „Tenisul merge mai departe și fără mine”

Arena centrală a turneului Gerry Weber Open s-a umplut cu ocazia primul meci al lui Roger Federer la ediția din acest an. În fața celor 11 500 spectatori,  Roger Federer l-a învins pe Jan-Lennard Struff cu 6-4 7-6 (3). Federer a vorbit la conferința de presă de după meci despre importanța turneului de la Halle în acest an, retragerea de la Roland Garros și acomodarea la noua suprafață de joc.

Despre importanța câștigării turneului de la Halle în acest an: „Cred că ar fi la fel de important precum primul meu trofeu câștigat aici. Ar fi primul meu titlu în acest sezon, o bornă pentru mine. Primul trofeu este mereu foarte important. Am nevoie de un astfel de titlu pentru încredere, pentru a ști că jocul meu este pe drumul cel bun, pentru a ști că pot lega 5 victorii, că pot juca două turnee consecutiv. Dar mai e mult până acolo. Mai am mulți pași de făcut, trebuie să joc în continuare forte bine. Dar mă bucur foarte mult că nu mi-am pierdut seviciul în acest meci.”

Despre pregătirea pentru Wimbledon: „Înainte de turneele de la Halle și Stuttgart mă gândeam că nu  voi putea lega două turnee, după problemele de sănătate pe care le-am avut în acesta an. M-am gândit să mă retrag de la Stuttgart, să îmi iau o săptămână în plus de odihnă. Dar până la urmă am decis să joc. Apoi am reușit să leg câteva victorii la Stuttgart. Ar fi grozav să leg și aici câteva victorii, ăsta a fost obiectivul pe care mi l-am fixat acum 2-3 săptămâni. Sper că voi putea merge la Wimbledon în cea mai bună formă.

Despre adversarul din primul meci: „Struff a jucat foarte agresiv astăzi, a avut șansele sale. Chiar dacă returul nu i-a funcționat foarte bine, am ajuns în tie-break și acolo se putea întâmpla orice. Sunt mulțumit cu jocul meu de astăzi. A fost primul tur, nu îmi cunoșteam foarte bine adversarul.”

Despre retragerea de la Roland Garros: „Tenisul merge mai departe și fără mine. Desigur lucrurile sunt puțin diferite, spectatorii s-au obișnuit să mă vadă pe teren, mai ales la turneele de Mare Șlem. Din 1998 nu mai ratasem un turneu de Mare Șlem. Decizia nu a fost nici pentru mine una ușoară. Mi-am dorit să joc, chiar dacă eram accidentat. Mi-aș fi dorit să fiu acolo pentru spectatori, pentru organizatori, pentru mine. Am vrut să îmi asum riscul și să joc. Dar apoi am tras linie și m-am gândit că viața, cariera, sezonul sunt foarte importante pentru mine și nu am vrut să risc, să joc la unul dintre cele mai grele turnee din circuit – din punct de vedere fizic- , un turneu pe care nu l-aș fi putut câștiga în aceast an. Am fost trist când a trebuit să fac anunțul, apoi a doua zi m-am trezit și m-am dus la antrenament.”

Despre acomodarea la noua suprafață de joc: „Iarba este o suprafață care îngreunează deplasarea. M-am gândit azi în timpul meciului că ar trebui să fiu mai rapid, dar după ce s-a întâmplat anul ăsta am nevoie de mai mult timp pentru a mă obișnui, pentru a prinde încredere. Mai am nevoie de timp pentru a fi la cel mai bun nivel din punct de vedere fizic.”

Despre întreruperea de la începutul setului secund: „Am mai trecut prin asta. Au mai fost și alte meciuri întrerupte deoarce unui spectator i s-a făcut rău. M-am gândit la acel spectator și am sperat că totul va fi bine. În astfel de momente nu mă mai gândesc la meci.

Despre întoarcerea marilor jucători în circuit, în calitate de antrenori: „Marii jucători știu cum este să salvezi mingi de break, să servești un as îm momentele importante, să câștigi marile meciuri și să reziști sub presiune. Antrenorii care nu au jucat tenis la nivel profesionist au alte calități. Pot analiza foarte bine jocul. Și eu am lucrat cu jucători de top. Mi-a făcut mare plăcere să lucrez cu Edberg, a fost idolul meu. Colaborările cu Jose Higueras, Toni Roche sau Ivan Ljubicic m-au ajutat, de asemenea, foarte mult.

Galerie foto:

 

 

 

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *